La mare - iulie 2013

     După ceva vreme de la ultima postare - între timp am fost pe șantierul arheologic de la Târcov, am purces în concediu la mare. Anul acesta, ca și anul trecut, am preferat stațiunea Eforie Nord - și slavă Domnului, bine am făcut.

     Elementul principal al acestui concediu, ca și al concediului din anul trecut, îl reprezintă Maria, așa că totul se învârte în jurul ei.

Maria în unul dintre puținele momente în care nu este în mare

Suntem în penultima zi de concediu, așa că am ce vă povesti după 6 zile de mare. După un început relativ ezitant, adică vreo 3 secunde, Maria a prins un drag de nedescris de apa mării. De la alergatul pe plajă, printre valurile care se întind pe nisip precum speranțele deșarte, până la bălăcitul în colac cu orele, totul este al ei. Evident, libertatea este deplină și ea chiar știe să o savureze. 

Zilnic stăm cu orele în apă

Mai nasol este că încă mai avem discuții în momentul când ieșim din apă pentru papa sau nani puiu. Dacă în primele zile colacul sau bărcuța reprezentau lucruri pe care numai când le vedea țipa nu nu nu!!! acum colacul, zis și cocacu, este cel care o însoțește peste tot: în mașină, la plimbare, prin magazine etc. De altfel colacul este achiziție nouă, nefiind chip să folosim bărcuța cu volan.

O altă premieră, pe lângă achizițiile de noțiuni - cum era și normal: maia = marea, paja = plaja, coica = scoica, meiuia = meduza, cocacu = colacu, pisci = pești etc, este reprezentată de faptul că de 4 zile nu o mai putem încălța cu nimic, nu vrea. Spre și dinspre plajă merge numai desculță, prin Mamaia - am fost în vizită la familia verișoarei mele, a mers numai desculță, prin Constanța, prin oraș, prin mall, prin Decathlon, numai desculță și cu colacul pe umăr. Sub nicio formă nu am putut convinge piticul că trebuie să se încalțe. Nici măcar atunci când asfaltul îi frigea tălpile; face ufu - ufu și se cere în brațe până la prima oază de umbră, după care povestea se repetă. Nu este chip să o iei în brațe sau în Manduca nici când urcăm scările dinspre plajă - și slavă Domnului, chiar nu sunt puține!

Broscuță la apă

Alte distracții decât bălăcitul în mare sunt savurate la maxim. Mașinuțele bușitoare sunt pe primul loc, avem la activ vreo 4 curse prin Mamaia și la Eforie, apoi telegondola din Mamaia și câteva trenulețe și mașinuțe. Cert este că doar ceea ce îi oferă senzații tari îi place Mariei. Prima tură de mașinuțe, de conducea tati :) cu drifturi și derapaje multe, au făcut-o să râdă în hohote minute în șir; motiv pentru care mai veau acolo a venit de la sine. În ritmul ăsta la anul ne dăm în Hammer și în Mountaigne Rousse, sunt convins! - o să fac rost de fotografii, căci sunt în aparatul foto al vară-mii!

impresii despre plajă

MIZERABILĂĂĂ!!! Plină de mucuri de țigară, resturi de la porumbul fiert, pahare de bere etc. Plină de țopârlani - mai ales acum în weekend când broscoii de capitală și-au pus fundurile cocălare în X6-uri la SH trase pe GPL (vă spune unul care a văzut un Q7 pe gaz) și au început să umple plaja de etichete de costume de baie, coji de semințe, pungi de chipsuri etc. De altfel e plină plaja de vânzători ambulanți de porumb fiert, zmeură, gogoși, chiloți, ceasuri, tricouri, cămăși, brățări, brelocuri, suveniruri, nămol de Techirghiol și naiba mai știe ce. Din repertoriul ăstora, care se plimbă printre cearșeafuri și umbrele am să vă împărtășesc câte ceva, lucruri care m-au spălat pe creier: - Ia porumbu de la Nelu, că-ntărește cocoșelu! sau - Pentru babele virgine dăm porumbu pe mărime/Pentru babele mai știrbe, dăm porumb cu vitamine! sau - Nu da banii pe prostii, ia porumb pentru copii/Ia porumbu de la Gicu ca să pape ăla micu! ori Ia porumbu de la mare că doar l-am frecat cu sare! După 10 secunde de liniște încep băieții cu ziarele (ăștia au portavoce fraților): - La orice integramă primiți un pix ca cadou! Ia ziarul, na ziarul domnul meu! Apoi restul ... și tot așa. Cam așa este pe plajă!

impresii despre stațiune

Relativ în regulă. Mult tineret, multe familii cu bebei! Lumea decentă, în timpul săptămânii, v-am zis că de aseară s-a stricat filmul - țopârlanul mâncător de semințe și de shaorma este omniprezent deja. Liniște, nu plin de manele ca în Mamaia sau Costinești. 

Cu detalii și fotografii revin mai târziu, trebuie să se trezească Maria și iar o să plecăm la plajă! Până atunci vă mai pun câteva fotografii! 

După o jumătate de zi de plajă Maria cade istovită. Știe că după ce se trezește o luăm de la cap, după masa

NUU

Așa cum vă spuneam într-o postare anterioară, noi avem o problemă cu NU! În sensul că nu îl utilizăm mai deloc. Prin urmare a trebuit să găsim soluții de a nu pune interdicții/limite, mai ales acolo unde știm că doare pe orice copil: la micile plăceri de primăvară - vară și anume bălțile.

Chiar ne gândeam că o să avem o problemă serioasă în această privință. Mai ales că Maria, ca orice copil bănuiesc, este atrasă de orice băltoacă, orice găleată cu apă, orice castron cu apă pentru pui etc ... Așa că i-am cumpărat fetei un combinezon și o pereche de cizme din cauciuc. Spre disperarea băbuțelor din parc care o văd țușnind de lângă noi în prima baltă Maria NU are interdicție la bălți:

Mami, să intru??

Hai că intrăm împreună la bălăcit ...

Cine mai are nevoie de căruț?

 După cum se vede nu mai era nimeni cu ștrumful în parc, numai noi, Maria și bălțile. Niciuna nu a scăpat! Niciunaa!!!

La bălăcit cu mami

Drumul spre casă a fost la fel de palpitant. Așa că după bălțile din Crâng a venit rândul celor de pe Bulevardul Stadionului:

La pas întins către casă

Invariabil bunici și părinți se uitau contrariați la Maria care țopăia de mama focului în apă. Unii fie îi strigau ei NU AI VOIE, în timp ce alții ni se adresau cu DAR SE UDĂ! NE E VOIE ÎN APĂ! Ba nu s-a udat deloc, a fost un râs pe ea și un circ două ore cât am stat afară. Fascinată fiind de tunetele și fulgerele din ultimele zile, pe care le savura de pe geam, am zis că la următoarea ploaie de vară cu furtună și vijelie o să o scot pe fată afară, să se bucure de ea așa cum simte ea. Echipamentul de ploaie și-a făcut treaba, așa că o să și-o facă și de acum înainte.

Manduca

Accesoriul nelipsit pentru plimbări

     La îndemnul Mihaelei - pentru participarea la nu-știu-ce-concurs am să vă povestesc câte ceva despre Manduca noastră.

     Ideea de a achiziționa un astfel de accesoriu s-a născut din îndelungatele nopți de documentare vis-a-vis de ce și cum este mai bine să procedăm când se naște Maria. După discuții succinte și la obiect, încheiate cu Da dragă, cum zici tu! am îmbogățit peisajul cu un astfel de accesoriu, de la Hiphip. De la sora mea aveam un căruț Gracco (nu e post publicitar!), căruia i-am mai adăugat unul de tip sport, luat de pe undeva de prin Germania - parcă! Oricum, cele cinci sisteme de transport (2 căruțuri, Manduca, brațele și mai nou clasica cârcă) nu s-au călcat pe picioare, toate fiind utile în situații diferite. Dar să ne oprim asupra Manducăi - că na, despre asta este vorba.

     Pentru noi s-a dovedit extrem de utilă în mai multe situații.

1. plimbările de care vă tot spuneam deunăzi: peșteri, munți, cetăți dacice, stațiuni, la mare, la munte etc ... Păi să mă fi văzut voi pe mine cu Maria la Peștera Fundata pe scările acelea abrupte, înguste și umede. Free hands, bebe la purtător - în spate, siguranță totală. Nu la fel putem spune și despre momentul stingerii luminilor în peșteră, dar asta este altă poveste. Cu căruțul este imposibil de ajuns, iar metoda brațelor este extrem de riscantă pe teren accidentat.

Cu Maria în Manduca, în peșteră la Râșnov

Cu Manduca la brâu la Noaptea Dacilor

Cu Manduca la rezervația de urși de la Zărnești

La mare, vara anului 2012

Pe lângă avantajul purtatului comod al ștrumfului avem și avantajul de a ocupa spațiu puțin în mașină. Deși la mare am avut cu noi căruțul sport - printre atâtea bagaje i-am făcut și lui loc, Manduca am folosit-o din plin. Căruțul mai mult prin stațiunea unde am fost cazați, dar în rest doar Manduca.

Cu Măriuca pe faleza din Constanța, în zona Cazinoului

Tot în Manduca și la Geamie, în Constanța

Zona orașului antic grecesc Tomis - tot cu Manduca

Un alt avantaj este acela că poate fi purtată de ambii părinți. Mihaela trișează la fotografiile astea, deoarece eu am urcat fata în turnul Geamiei, cu Manduca pe spate, că ei îi era teamă de scări și spațiul acela strâmt!

Turnul geamiei - vederea spre port

Debutul în lumea artei  - Maria la vernisajul unei expoziții de artă

Undeva la munte...dar chiar că nu mai știu unde ...

 Cred că unul dintre motivele pentru care părinții nu prea pot pleca cu bebeii prin plimbări la pas pe munte, este legat de lipsa unor sisteme de transport care să îți asigure mobilitatea în condiții de siguranță pe teren accidentat. Pentru noi a fost un oarecare efort financiar să cumpărăm Manduca, dar chiar și-a meritat din plin investiția.

În salină la Slănic Prahova - 2013. A dormit piticul ... 2 ore

Poiana Brașov - 2012. Manduca + cover pentru Manduca

Coverul este de minune. Nu știu cine îl produce - Mihaela știe, ea se ocupă :) dar este minunat. Chiar ține de cald.

 

 Maria este foarte fericită când vede Manduca, știe că e rost de plimbare.

3. Plăți de utilități. Cum din păcate România se îndreaptă cu pași repezi către finele Evului Mediu, sau cel puțin unele orașe de prin România, instituțiile unde îți faci plățile la utilități, băncile etc nu folosesc rampe pentru persoane cu handicap sau cărucioare pentru bebei. Prin urmare Manduka a devenit aproape indispensabilă în astfel de cazuri.

Cu alte cuvinte chiar am scos untul din Manduca noastră. Este unul dintre primele lucruri care se pune în mașină când suntem pe picior de plecare pe distanțe mai lungi sau mai scurte. Chiar nu ne lipsește. Iar când se întâmplă, din varia motive să o uităm, facem cale întoarsă, fără doar și poate.

1000+

Deși urmăream să fac această postare la vizualizarea cu numărul 1000 lucrurile au scăpat de sub control și după 998 brusc a apărut 1023 ... așa că am mai amânat. Blogul Măriucăi a ajuns zilele astea la peste 1000 de vizualizări, cu multe sute de IP-uri diferite - pe majoritatea îi cunoaștem, atât din feedback-urile de pe facebook cât și din real life :) însă pe mulți nu. Unii dinter voi ne urmăriți regulat și ne pare rău că nu putem ține un ritm ridicat al postărilor, dar facem tot posibilul.

 În ceea ce privește țările din care au fost înregistrate vizualizări, România este pe primul loc, urmată de SUA, Italia, UK, Germania, Rusia, Spania, Turcia, Coreea de Sud, Kazahstan, Polonia etc ... așa că rudele și prietenii de peste graniță sunt alături de Măriuca.

În topul preferințelor se află postarea 20 septembrie 2011 cu peste 50 de vizualizări.

Vă mulțumim tuturor că sunteți aproape și că ne împărtășiți bucuriile alături de Măriuca!

MariaLand

Așa cum v-am promis în ultima postare, revin cu momente din MariaLand. Ideea înființării acestui loc de joacă a încolțit odată cu începerea construcției casei de la țară. O zonă dominată în trecut de câțiva arbuști și copăcei aflată în fața casei cu ceva muncă și imaginație s-a transformat în ceea ce astăzi noi numim MariaLand. După două zile de tras la cazma, după orele de birou - mereu am fost de părere că munca de la birou se asociază perfect cu efortul fizic susținut :) am plantat într-o seară, mai mult pe noapte gazonul, ajutat de uncle Dan. Cum nisipul și balastrul erau la botul calului ideea de a amenaja o ladă cu nisip a venit de la sine. Umbrela care în tinerețe ne servea ca refugiu de soarele torid de pe plajele de la Mamaia sau Costinești a devenit un accesoriu perfect pentru momentele în care soarele este în plin apogeu. Jucăriile, mingiile și altele câte se poate au umplut peisajul de minune.

Maria la lada cu nisip

Pentru ca lădița, făcută de vecinul Mihai, să fie safe am polizat o jumătate de zi toate marginile, colțurile la interior și exterior, am eliminat tot ce putea reprezenta un potențial pericol, în primul rând așchii. În frenezia mea am consumat vreo 5 m de șmilgher și am distrus o pilă cu zimți speciali pentru lemn.

În aceeași zi am inițiat, alături de același vecin, construcția balansoarului. Trunchiul unui vechi copac, tăiat special la 0,50 m - îl ochisem de demult și îi stabilisem funcționalitatea, am realizat un sistem de culisare pe cât de simplu pe atât de eficient - un astfel de sistem costă cam 500 de lei în comerț. Dintr-o scândură groasă, lungă de vreo 4 m, dublată la partea superioară de altă scândură dintr-un lemn foarte dur, am realizat practic partea cea mai importantă a balansoarului. Sistemele de protecție de la capete au fost realizate din bare de aluminiu, cu protecție de cauciuc - furtun foarte moale. 

Balansoarul și trunchiul de copac

Evident nu a lipsit partea cu șlefuitul și eliminatul oricăror pericole. După multe, chiar foarte multe probe, balansoarul a trecut testele de rezistență și este foarte eficient.

Un alt element al mini-parcului este reprezentat de leagăn. Acesta, achiziționat anul trecut, cu sisteme de siguranță pentru ștrumfi, a fost fixat pe o creangă zdravănă a teiului care domină acum zona. Încă de anul trecut, când era legat sub nuc Maria a savurat cu mare plăcere fiecare clipă petrecută în leagăn... acum ce să mai zic!

Leagănul din tei

O altă piesă a poveștii o reprezintă piscina - cadou de la cumnatul meu din Kuwait, pe care însă nu o putem monta prea curând, deoarece chiar că nu ne-am mai înțelege cu Maria. Este de-a dreptul înnebunită după bălăceală, iar acum nu este momentul. Cum se face iunie cum o să o punem în funcțiune.

Ultima piesă a puzzel-ului, până acum, o reprezintă trambulina adusă de Iepuraș zilele trecute. Până acum își face fiecare bănuț - și slavă Domnului, chiar și la ofertă nu e chiar orice bănuț :), iar Maria este foarte bucuroasă când o folosește - și chiar o folosește! 

Maria în trambulină, iar în plan secund sub tei, leagănul minune

Maria și străbunicul la trambulină

În planuri intră achiziționarea unui tobogan - să vedem ce, cum și de unde ... și cam atât, deocamdată.

Plimbatul scaunului din plastic

Ieri i-am dus la țară și un scăunel din plastic, pe care îl cumpărasem de ceva vreme și îl țineam, puțin cam inutil, acasă. Cred că vreo 20 de minute l-a plimbat prin grădiniță ...

Toate astea se petrec sub ochii grijulii și înlăcrimați de bucurie ai străbunicilor

Din peisaj nu lipsesc, evident, străbunicii. De cum vine prințesa în curte ei mișună prin preajma ei până când plecăm. O însoțesc prin grădină, în ogradă la orătănii, la locul de joacă, pe drum ... oriunde. Este redundant să spun că îi fac toate poftele și că orice ar cere ștrumful i se pune la dispoziție fără tăgadă ... Să îi țină Dumnezeu sănătoși!

Maria și sărbătorile de Paște

  Așa cum era normal în mini-vacanța de Paște am fost pe la părinți la Brăila și la bunici. Prin urmare Maria a avut parte de un nou set de excursii. Bucuroasă că mergem la mamaia și tataia am plecat la drum cu inima puțin strânsă deoarece nu știam în ce măsură se va adapta la lipsa spațiului dominat de jucăriile preferate de acasă (spre deosebire de alte dăți nu am mai încărcat portbagajul mașinii cu jucării). Spre surprinderea noastră lucrurile au evoluat excelent. În primul rând nu a resimțit lipsa niciunei jucării, găsind prilej de joacă în orice situație: în grădină, cu pisica, în Orășelul Copiilor, pe faleză, cu copii vecinilor etc.

Cu mamaia prin grădină, la plantat roșii și ardei

 La țară Maria a fost în elementul ei. Având la dispoziție toată ograda și grădina, nu s-a lăsat așteptat prea mult momentului intrării în scenă.

După alergat gărgărițe și scobit printre bolovani, tentația supremă s-a dovedit a fi apa de pe rândurile cu răsaduri ...

mm ... interesant

Așa cum era de așteptat, masa a fost servită în grădină ...

La masă cu mami, în spatele casei, lângă ceapa verde

... pentru ca apoi oul fiert și cărnița să fie asociată cu ceapa verde, direct de la sursă.

Frunzele de ceapă verde sunt preferatele Mariei

La țară, una dintre principalele atracții o reprezintă motanul, fost miau actual pisi. Din fericire nu s-a lăsat cu zgârieturi, plânsete și alergături.

Motanul, neobișnuit cu ștrumfii, a fost extrem de cooperant.

De Paște Iepurașul a venit în desagă cu o trambulină care la această oră deja și-a găsit locul în MariaLand-ul de la Buzău. În prezent reprezintă principalul punct de atracție.

În trambulină se bea apă, se mănâncă și se pleacă doar după ce picioarele nu mai fac față direct în pat, la nani

Un alt moment savurat pe deplin a fost cel în care am vizitat Orășelul Copiilor, spațiu pe lângă care cel din parcul Crâng este un simulacru. Aici, pe câteva hectare, se găsesc sute de puncte de joacă, bine gândite, amplasate printre copaci, nu în locul copacilor, unde poți merge cu copilul și pe vreme cu ceva mai mult soare.

Cred că 500 de m i-a alergat Măriucul numai pe acest pod al piticilor

A fost piticul fascinat de-a dreptul

Ca de obicei, toboganul la loc de mare cinste

Podul mișcător nu putea lipsi din peisaj

Trenulețul și cele trei ture de câte patru minute obligatorii

Astfel de coțomedii sunt tot timpul în parc și au prețuri decente. Spre deosebire de Buzău unde în preajma Paștelui a apărut un prăpădit de trenuleț unde 2 minute costau 5 lei - și fără bilet, aici am plătit 3 lei patru minute (nu e publicitate ci doar o informație utilă, sper eu, pentru cei ce ajung prin Brăila).

Muzica specifică, culorile, diversitatea de jocuri și accesorii au făcut ca Maria să zburde preț de 3 - 4 ore prin parc.

După trei ture de trenuleț ne-a fost acordat un bonus de trei minute și în corabia pirațiloooor!

Corabia piraților ....

Prin varia leagăne, învârtitori etc ...
S-a distrat Măriucul de minune.

Seara, după somnul de prânz, timp în care Iepurașul s-a coțopănit cu cele 30 de kg ale trambulinei, am făcut o scurtă plimbare pe faleza Dunării. Atmosfera a fost una foarte faină, totul presărat cu o muzică grecească de bun gust de la terasele din apropiere.

Apa, apa, baie, apa ... repetate obsesiv

Adevărul este că a fost o seară perfectă, din multe puncte de vedere

Pe drumul către mașină, o cale de acces către un ponton dezafectat a devenit instantaneu un loc de joacă

După o mini-vacanță de Paște, în care noile achiziții verbale principale sunt: mami  și tati în drum spre casă. 

Evident că lucrurile au fost mai complicate însă nu mereu poți fi cu aparatul/telefonul pe fază: tăvălit salata verde din curte de la mamaia, alergatul după găini, alergatul pe stradă cu cei 13 copii ai vecinilor (7 + 6), băgatul mâinilor prin gălețile cu apă, alergatul desculță pe cimentul udat de tataia să nu îi frigă tălpile fetei etc (ar mai fi ele câteva). A doua zi am declarat semi-închis MariaLand-ul, unde avem balansoarul, lada cu nisip, leagănul, zeci de jucării și ... trambulina. O să revenim cu noi postări de la fața locului.

Vă pupăm!