Big Party

     Astăzi am fost la petrecerea organizată cu ocazia aniversării lui Tudor - pe 26 luna asta împlinește finul nostru 2 minunați anișori și îi spunem încă o dată La Mulți Ani!

În prim plan Tudor și Maria

     A fost un prilej minunat pentru Maria să interacționeze cu copii de vârsta ei sau de vârste foarte apropiate. Finii ne-au invitat la WinnieLand în Winmarkt - Buzău, unde totul a fost foarte fain (nu e post plătit!).

Liber la joacă

 Copii au avut la dispoziție un spațiu relativ generos, bogat în centre de joacă și beneficiind de 3 supraveghetoare. Cele două ore pe care le-au avut la dispoziție au fost fructificate din plin de cei cinci copii. Topoganele erau leșinate de oboseală, fiecare copil încercându-le de nenumărate ori, trambulinele și piscinele cu bile zbârnâiau sub călcâiele lor, iar baloanele și mingiuțele erau omniperezente. 

Maria la unul dintre centrele de joacă

Măriuca, obosită deja de atâta alergat

     A fost foarte frumos. Bebeii s-au simțit bine, noi am fost relaxați, undeva în imediata apropiere a spațiului destinat jocului și ne-am simțit minunat. Totul a culminat cu tortul, Tudor reușind într-un final să stingă lumânarea în coruri de La Mulți Ani!.

După 1 an și jumătate

     Astăzi, în jurul prânzului, Maria împlinește 1 an și 6 luni. Nici nu știu cum s-a putut scurge un an și jumătate, fără ca aproape să îl simt. Maria parcă este alături de noi de când lumea ... este partea cea mai frumoasă și plină a vieții noastre. Casa nu poate exista fără Maria, plimbările și ieșirile nu pot exista fără Maria .. de un an și jumătate totul este Maria. 

     De multe ori considerăm că pe Maria trebuie să o luăm după noi peste tot pentru că nu am avea cu cine să o lăsăm acasă pentru un interval de 2-3 ore cât mergem la cumpărături sau undeva unde trebuie rezolvată o treabă, dar nu cred că este așa ... Maria merge cu noi pentru că împreună ne este locul ... la cumpărături, la țară, chiar dacă tragem câte o fugă cu treabă și pentru un timp scurt, la plata facturilor, la vreun coleg/colegă de unde avem de luat ceva sau de lăsat câte ceva, la vreun consult medical, la bancă etc. Îmi aduc aminte, când mergeam la Brăila, și Măriucu avea câteva luni, o lăsam dormind în grija părinților mei și noi doi mergeam la cumpărături, fără fată. De ceva vreme, evident programul de somn al Mariei este deja altul, nu ne mai mișcăm din casă fără fată ... așteptăm, se trezește și mergem împreună... totul capătă un alt sens, peste tot, oricând, oricum. Cu Maria alături ești ceva mai uman ... observi lucruri pe care în veci nu le-ai observat; de la fluturași, căței, floricele și pisici pe materiale publicitare, pe lângă care treci ca vântul în mod normal, până la chipurile tuturor copiilor din mall. Lucrurile pe care le facem alături de Maria capătă un alt sens și ca pentru ea să capete un alt sens, tu trebuie să filtrezi și să dezvolți cu imaginația pe care ai avut-o dar pe care nu o mai ai, cea a copilului veșnic curios. Cumpărăturile în esența lor nu mai sunt ce au fost și sincer să fiu nici nu le duc dorul, ci le iubesc așa cum sunt: ai tu grijă de fată că verific eu etichetele! Sau: ai luat tu chibrituri? Nu, am crezut că iei tu, eu aranjam sticlele cu suc în spatele Mariei. Sau: ai pus tu vopseaua de păr în coș? Vrei să te faci blondă? Nuu..ce vopsea? Aia de lângă pantofii roz-bonbon?? Sau: Tati, lasă te rog pe doamna să treacă cutia pe acolo, să o putem plăti! Zău că nu mi-aș imagina altfel cumpărăturile. Și ce vizită în mall ar fi aceea în care nu te plimbi cu scările rulante de 7-8 ori, în care fiecare oglindă nu ar fi atinsă cu mâna ... care mai mereu e unsuroasă, dar niciodată nu știm de unde și tot așa. Per ansamblu Maria este un copil foarte cuminte, în ultimele luni lucrul acest dovedindu-se din plin. Nu deranjează produsele din rafturi, chiar dacă le atinge, nu aruncă de pe raft pe jos. Am observat că cere permisiunea să facă ceva anume și în 99% din cazuri o capătă pe loc - aviz celor care îl au pe NU în gură toată ziua în fața copiilor! Când mergem la cumpărături unul dintre noi stă cu fata - de fapt aleargă după fată printre rafturi, pe unde vrea ea. În zonele destinate produselor mici - sucuri, vopsele de păr etc le atinge la partea superioară, se uită către mine, face un aa și imediat capătă explicația: are mult prea mult zahăr tati pentru tine, nu este bun deloc - nu știu cât pricepe, dar părăsește zona încântată de faptul că i-am acordat atenție. Și așa ne putem petrece și 2 ore la cumpărături. De multe ori se angajează în parlamentări cu personalul care manipulează produsele, sau cu supraveghetorii de raion, sau cu vânzătoarele la casă. În ultimul timp observăm că ridică produse de pe raft și ni le aduce nouă, iar dacă cumva nu le pun în coș și le pun la loc, iese cu scandal, așa că le pun atunci când nu mă vede.

Nimic nu mai este la fel de 1 an și jumătate. Casa este tot timpul un permanent loc de joacă, oriunde calci chițăie câte ceva, sau începe vreo lighioană să cânte, iar nasoale tare sunt puzzel-urile din lemn pentru că au ca niște butoni/apucători din plastic, și când calci pe ele ... te seacă la inimă. Dar nu poți fi supărat .. mai ales când vezi că schimonoseala ta îi produce râsete dintre cele mai dulci, senine și curate. 

Plimbările cu sau fără mașină nu mai sunt ce-au fost și nici nu ni le dorim atlfel. Așa cum vă spuneam într-o postare anterioară, Maria are mii de kilometri la activ, și o să mai adune, pentru că nu ne putem închipui cum am putea pleca fără Maria, chiar dacă ai mei părinți deja ne fac ochi dulci, dacă am putea lăsa fata la ei la Brăila, câteva zile măcar ... cât mai curând. 

Este incredibil cum prioritățile se schimbă, cum centrul de greutate în general se modifică, cum atenția se redistribuie, cum grija își împarte inima cu bucuria. Totul este pur și simplu minunat! La mulți ani Măriucu nostru iubit!

A doua primăvară

     Încet dar sigur am început împreună și cea de-a doua primăvară alături de Maria noastră iubită. Anul trecut a fost pentru prima dată când am mers acasă cu două buchete de flori și două mărțișoare. Acum am repetat experiența și a fost extraordinar. De la mine Maria a primit un superb hand made cumpărat de la târgul de mărțișoare din Buzău, precum și o superbă zambilă.

Maria luând contact cu simbolurile primăverii

Soarta lor însă, așa cum era de așteptat, a fost crudă. Dacă mărțișorul a scăpat mai ieftin, zambila a sfârșit prin a fi aproape mâncată, la propriu.

Atacul asupra zambilei

 De la nașii de botez, de la fini și vecini mărțișoarele au curs râuri - râuri, Maria bucurându-se de fiecare în parte și de toate la un loc.

Din fericire Mihaela le-a strâns pe toate într-o pungă, și le-a îndosariat la caseta cu amintiri.

La final, le dorim tuturor mamelor, Mariilor și nu numai o primăvară fericită și plină de bucurii!

Experiențe medicale

    

     Să nu fie într-un ceas rău, dar nu am fost abonați ai cabinetelor medicale de când s-a născut Maria, de aceea experiențele noastre medicale sunt minime. Așa cum spuneam mai devreme, la 4 luni Maria ne-a însoțit într-un sejur la Bran, grație cumnatului meu, unde am mers cu părinții și familia surorii mele. Într-una din zile, maică-mea nu a avut de lucru, deși și-ar fi putut găsi, și a scos fata preț de câteva secunde la aer curat. Toate bune și la locul lor, numai că deși îmbrăcată adecvat -29 de grade au fost un pic prea mult. Așa că fata s-a ales cu nasul înfundat, dar din fericire fără febră. Beneficiind și de serviciile medicale ale cumnatului meu, care nu are treabă cu mirificul sistem medical românesc, dar și de stăpânire de sine, nu am năvălit în farmacie să producem penurie de antibiotice, și nici nu ne-am înființat la urgențe ... așa cum am pățit la mare, dar asta deja este o altă poveste. Prin urmare am pus pe Maria pe un program de aerosoli cu ser fiziologic. În câteva zile Maria era 100% refăcută, iar zgomotul aparatului nu a deranjat-o prea mult.

Maria pregătită pentru o nouă repriză de aerosoli

     O altă experiență cu medicii am avut la mare. În vară am fost cu fetele la mare. După câteva zile de plajă sub umbrelă și bălăcit la colac fata s-a ales cu o mică insolație.

Liniștea dinaintea furtunii

 Frumos ne-am urcat în mașină și am mers la urgențe în Constanța. Acolo, destul de rapid ne-a văzut medicul, ne-a făcut un Metroclopramid și gata.

     De departe cea mai interesantă experiență am avut-o la Buzăul natal ... și am să insist asupra ei pentru că mă amuză copios. Deja fata avea 10 luni și de câteva zile tușea. Nu știu exact din ce motiv nevastă-mea nu a procedat ca de obicei, adică aerosoli 2-4 zile și gata. Oricum, a zis să mergem la un pediatru de renume de aici de prin oraș. Eu eram pe un șantier arheologic, așa că după masa aceea am venit acasă. Rapid în mașină, fără să mă schimb de hainele cu care venisem direct de pe sit, pe fete le-am luat de undeva din apropierea parcului Crâng și hai la doamna doctor. Acolo, de cum am intrat în somptuoasa vilă unde funcționează cabinetul ne-a și luat o asistentă la întrebări că pe cine căutăm și cu treburi am venit. Îi răspundem politicos că nu căutam un tâmplar ci vrem o consultație la doamna doctor. După ce ne-a fixat cu privirea de perete ne-a arătat unde să așteptăm. Odată intrați la consult începe show-ul în urma căruia mi-am confirmat opinia conform căreia mai mult de 90% din medicii rămași în țară trebuiau să se facă tâmplari. Așa că prin urmare o să înscenez un dialog între noi și doctoriță pentru a reda mai fidel, zic eu, scena.

- Ce varsta are copilul?

- 10 luni zilele astea.

-  Îhî! Ce mănâncă?

- În principiu sân și am început diversificarea acum 3-4 luni.

- Hî! ... Ce prostie...păi la 10 luni poate sta la masa adultului.... (între timp se ridicase de la birou și verifica de roșu în gât copilul). Ce are?

-Pai tușește destul de des.

- De când?

- De ieri. Acum terminase controlul la gât și o trăgea pe fata de picioare (sic!)....nu știu ce vroia să verifice ... șuruburile, planetarele ... habar nu am.

- Mda...vă dau un tratament cu antibiotic...ARE O TUSE VIRALĂ!! - vine și diagnosticul.

Dintr-o simplă privire m-am înteles cu Mihaela că doar ce am fost excrocați cu 70 lei. De când se tratează virozele cu antibiotice, de cand o privire aruncată în sictir ține loc de analize de laborator pe probe, care pot spune natura infecției: virus sau bacterie .... nu aș ști să vă răspund. Rețeta: augmentin, dexa-nu-știu-cum și un sirop. La un moment dat, cand duduia scria acolo și ea ce știa, întreb:

- Nu e mai bine să facem niște aerosoli? O hemoleucogramă, un exudat?

- Aveți unde și cu  ce?  De fapt întrebarea o lovise în moalele capului și deodată și-a dat seama că sub hainele alea destul de curate, dar cu aer șantierist, nu se ascunde vreun tolomac gata să pună botul la prostiile pe care tocmai la îndrugase. Din privirea ei mi-am dat seama că e confuză, dar rău de tot!!! Sosiți acasă am pus rețeta bine pe undeva și am trecut pe aerosoli cu acc și aqua del mar ... în două zile nu mai tușea fata. 

      Povestea asta, amuzantă într-un fel, dar destul de tristă în esență ne-a lăsat un gust extrem de amar. Din discuții cu varia părinți aveam să aflăm că am dat peste cea mai incompetentă pediatră din România ... cu siguranță serviciul ei de PR este imbatabil! Am auzit de părinți care au început să și țipe la duduia în cauză, amenințări cu procese etc. O simplă lectură pe varia site-uri de specialitate, coordonate de către medici renumiți, și pe bune de data asta, te fac să îți dai seama că respectiva duduie are în comun cu pediatria cum am eu cu limba chineză. 

 

     Se pare că nu am acum fotografiile la îndemână, dar Maria își ține singură masca de la aparatul de aerosoli pe nas, și se amuză copios. Până în prezent am fentat 100% antibioticele și alte medicamente nasoale.

Tare mi-aș dori, spre binele tuturor bebeilor din țară, să putem iniția o campanie împotriva unor astfel de impostori, prin care să retrimitem pediatrii, cel puțin o parte a lor, pe băncile școlii, să ia contact cu noile rezultate ale cercetărilor în domeniu, și recomandările unor instituții internaționale de profil, al naibii de pertinente.