După 1 an și jumătate

     Astăzi, în jurul prânzului, Maria împlinește 1 an și 6 luni. Nici nu știu cum s-a putut scurge un an și jumătate, fără ca aproape să îl simt. Maria parcă este alături de noi de când lumea ... este partea cea mai frumoasă și plină a vieții noastre. Casa nu poate exista fără Maria, plimbările și ieșirile nu pot exista fără Maria .. de un an și jumătate totul este Maria. 

     De multe ori considerăm că pe Maria trebuie să o luăm după noi peste tot pentru că nu am avea cu cine să o lăsăm acasă pentru un interval de 2-3 ore cât mergem la cumpărături sau undeva unde trebuie rezolvată o treabă, dar nu cred că este așa ... Maria merge cu noi pentru că împreună ne este locul ... la cumpărături, la țară, chiar dacă tragem câte o fugă cu treabă și pentru un timp scurt, la plata facturilor, la vreun coleg/colegă de unde avem de luat ceva sau de lăsat câte ceva, la vreun consult medical, la bancă etc. Îmi aduc aminte, când mergeam la Brăila, și Măriucu avea câteva luni, o lăsam dormind în grija părinților mei și noi doi mergeam la cumpărături, fără fată. De ceva vreme, evident programul de somn al Mariei este deja altul, nu ne mai mișcăm din casă fără fată ... așteptăm, se trezește și mergem împreună... totul capătă un alt sens, peste tot, oricând, oricum. Cu Maria alături ești ceva mai uman ... observi lucruri pe care în veci nu le-ai observat; de la fluturași, căței, floricele și pisici pe materiale publicitare, pe lângă care treci ca vântul în mod normal, până la chipurile tuturor copiilor din mall. Lucrurile pe care le facem alături de Maria capătă un alt sens și ca pentru ea să capete un alt sens, tu trebuie să filtrezi și să dezvolți cu imaginația pe care ai avut-o dar pe care nu o mai ai, cea a copilului veșnic curios. Cumpărăturile în esența lor nu mai sunt ce au fost și sincer să fiu nici nu le duc dorul, ci le iubesc așa cum sunt: ai tu grijă de fată că verific eu etichetele! Sau: ai luat tu chibrituri? Nu, am crezut că iei tu, eu aranjam sticlele cu suc în spatele Mariei. Sau: ai pus tu vopseaua de păr în coș? Vrei să te faci blondă? Nuu..ce vopsea? Aia de lângă pantofii roz-bonbon?? Sau: Tati, lasă te rog pe doamna să treacă cutia pe acolo, să o putem plăti! Zău că nu mi-aș imagina altfel cumpărăturile. Și ce vizită în mall ar fi aceea în care nu te plimbi cu scările rulante de 7-8 ori, în care fiecare oglindă nu ar fi atinsă cu mâna ... care mai mereu e unsuroasă, dar niciodată nu știm de unde și tot așa. Per ansamblu Maria este un copil foarte cuminte, în ultimele luni lucrul acest dovedindu-se din plin. Nu deranjează produsele din rafturi, chiar dacă le atinge, nu aruncă de pe raft pe jos. Am observat că cere permisiunea să facă ceva anume și în 99% din cazuri o capătă pe loc - aviz celor care îl au pe NU în gură toată ziua în fața copiilor! Când mergem la cumpărături unul dintre noi stă cu fata - de fapt aleargă după fată printre rafturi, pe unde vrea ea. În zonele destinate produselor mici - sucuri, vopsele de păr etc le atinge la partea superioară, se uită către mine, face un aa și imediat capătă explicația: are mult prea mult zahăr tati pentru tine, nu este bun deloc - nu știu cât pricepe, dar părăsește zona încântată de faptul că i-am acordat atenție. Și așa ne putem petrece și 2 ore la cumpărături. De multe ori se angajează în parlamentări cu personalul care manipulează produsele, sau cu supraveghetorii de raion, sau cu vânzătoarele la casă. În ultimul timp observăm că ridică produse de pe raft și ni le aduce nouă, iar dacă cumva nu le pun în coș și le pun la loc, iese cu scandal, așa că le pun atunci când nu mă vede.

Nimic nu mai este la fel de 1 an și jumătate. Casa este tot timpul un permanent loc de joacă, oriunde calci chițăie câte ceva, sau începe vreo lighioană să cânte, iar nasoale tare sunt puzzel-urile din lemn pentru că au ca niște butoni/apucători din plastic, și când calci pe ele ... te seacă la inimă. Dar nu poți fi supărat .. mai ales când vezi că schimonoseala ta îi produce râsete dintre cele mai dulci, senine și curate. 

Plimbările cu sau fără mașină nu mai sunt ce-au fost și nici nu ni le dorim atlfel. Așa cum vă spuneam într-o postare anterioară, Maria are mii de kilometri la activ, și o să mai adune, pentru că nu ne putem închipui cum am putea pleca fără Maria, chiar dacă ai mei părinți deja ne fac ochi dulci, dacă am putea lăsa fata la ei la Brăila, câteva zile măcar ... cât mai curând. 

Este incredibil cum prioritățile se schimbă, cum centrul de greutate în general se modifică, cum atenția se redistribuie, cum grija își împarte inima cu bucuria. Totul este pur și simplu minunat! La mulți ani Măriucu nostru iubit!