Ce ne place

Ce ne place ...

     Încă de la început, Maria a cunoscut o libertate aproape deplină de mișcare și de manifestare conștientă. Limitele pentru ea sunt puține, sunt impuse de motto-ul mai întâi convenim și apoi prevenim la care noi, ca părinți, am lucrat și asupra căruia am căzut de acord. Cu alte cuvinte, atunci când Maria și-a descoperit atracția față de peria de toaletă, reacția noastră, de comun acord, a fost nu să îi punem o barieră, ci să îi încurajăm curiozitatea. Prin urmare am cumpărat o ustensilă nouă, destinată scopului pe care copilul îl dorea. Evident că după 3-4 zile, cel mult, și-a pierdut interesul pentru perie, ambele fiind acum în siguranță totală! Și exemple în genul ăsta pot continua cu furculițele, cu vesela, cu laptopul, cu telefoanele mobile etc. Recunosc că nu întotdeauna a ținut schema. Piticul s-a prins repede de diferența dintre telefonul lui tati și cel de plastic, ale cărui opțiuni sunt câteva melodii și un set de luminițe. 

     Oricum, ceea ce vroiam să vă spun este legat de altceva. Și anume aceea că am ajuns la concluzia că atât antropologia, ca știință, dar mai ales genetica, ar avea nevoie de un mare upgrade. De ceva vreme tot observăm la Maria o atracție deosebită pentru accesoriile maică-sii. Și anume: mărgele, rujuri, truse de manichiura etc. Ideea este că lucrurile nu se opresc aici, doar la o atracție, normală de altfel pentru un copil de 1 an și 4 luni, sau la faptul că se și accesorizează corespunzător. 

 

Maria cu mărgele

     Hai că poate nici asta nu ar fi de mirare .., comportamentul pe bază de imitație al copiilor de vârsta ei indică normalitate, ceea ce este îmbucurător. Dar de aici până la a se admira, și chiar pupa în oglindă ori de câte ori își trage peste cap vreun fes, pulover sau orice alt accesoriu vestimentar, ori vreun șirag de mărgele, ... este cale lungă.

     Maria nu obișnuia să mozolească oglinda de pe ușa șifonierului, doar amprentele erau omniprezente. Ei, de când cu domnișoreala s-a schimbat problema. Cum prinde vreun tricou de-al nostru, și nu este greu să facă rost de el, știți voi ... faza cu limitele de mai sus, țuști la oglinda și dă pupăceală până la mozol (din fericire pentru fata nu folosim niciun detergent chimic, deci oglinda este safe). 

 Mă pregăteam să îmi fac ordine printre haine, 

numai că Maria mi-a luat-o înainte

      Referitor la acest lucru pot spune ca antropologia i-a cam pierdut urma fiica-mii, a devenit ereditară dragostea de oglindă! Deja fetele au o genă care se transmite ereditar, responsabilă cu atracția pentru oglindă! Și asta nu este tot. Într-o zi am zis ca am stabilit un nou record mondial la numărul de minute de râs în continuu. Prinsă fiind de pupăcit (avea pe cap o coroniță de ren) 

se pupa în ușa de la baie, pentru că i se reflecta destul de bine silueta. Era atât de prinsă de acțiune, că nu își dădea seama că nu se află în fața oglinzii. Până acum nu am văzut ceva care să atârne pe Maria, fără să se repeadă victorioasa la oglindă!