Manduca

Accesoriul nelipsit pentru plimbări

     La îndemnul Mihaelei - pentru participarea la nu-știu-ce-concurs am să vă povestesc câte ceva despre Manduca noastră.

     Ideea de a achiziționa un astfel de accesoriu s-a născut din îndelungatele nopți de documentare vis-a-vis de ce și cum este mai bine să procedăm când se naște Maria. După discuții succinte și la obiect, încheiate cu Da dragă, cum zici tu! am îmbogățit peisajul cu un astfel de accesoriu, de la Hiphip. De la sora mea aveam un căruț Gracco (nu e post publicitar!), căruia i-am mai adăugat unul de tip sport, luat de pe undeva de prin Germania - parcă! Oricum, cele cinci sisteme de transport (2 căruțuri, Manduca, brațele și mai nou clasica cârcă) nu s-au călcat pe picioare, toate fiind utile în situații diferite. Dar să ne oprim asupra Manducăi - că na, despre asta este vorba.

     Pentru noi s-a dovedit extrem de utilă în mai multe situații.

1. plimbările de care vă tot spuneam deunăzi: peșteri, munți, cetăți dacice, stațiuni, la mare, la munte etc ... Păi să mă fi văzut voi pe mine cu Maria la Peștera Fundata pe scările acelea abrupte, înguste și umede. Free hands, bebe la purtător - în spate, siguranță totală. Nu la fel putem spune și despre momentul stingerii luminilor în peșteră, dar asta este altă poveste. Cu căruțul este imposibil de ajuns, iar metoda brațelor este extrem de riscantă pe teren accidentat.

Cu Maria în Manduca, în peșteră la Râșnov

Cu Manduca la brâu la Noaptea Dacilor

Cu Manduca la rezervația de urși de la Zărnești

La mare, vara anului 2012

Pe lângă avantajul purtatului comod al ștrumfului avem și avantajul de a ocupa spațiu puțin în mașină. Deși la mare am avut cu noi căruțul sport - printre atâtea bagaje i-am făcut și lui loc, Manduca am folosit-o din plin. Căruțul mai mult prin stațiunea unde am fost cazați, dar în rest doar Manduca.

Cu Măriuca pe faleza din Constanța, în zona Cazinoului

Tot în Manduca și la Geamie, în Constanța

Zona orașului antic grecesc Tomis - tot cu Manduca

Un alt avantaj este acela că poate fi purtată de ambii părinți. Mihaela trișează la fotografiile astea, deoarece eu am urcat fata în turnul Geamiei, cu Manduca pe spate, că ei îi era teamă de scări și spațiul acela strâmt!

Turnul geamiei - vederea spre port

Debutul în lumea artei  - Maria la vernisajul unei expoziții de artă

Undeva la munte...dar chiar că nu mai știu unde ...

 Cred că unul dintre motivele pentru care părinții nu prea pot pleca cu bebeii prin plimbări la pas pe munte, este legat de lipsa unor sisteme de transport care să îți asigure mobilitatea în condiții de siguranță pe teren accidentat. Pentru noi a fost un oarecare efort financiar să cumpărăm Manduca, dar chiar și-a meritat din plin investiția.

În salină la Slănic Prahova - 2013. A dormit piticul ... 2 ore

Poiana Brașov - 2012. Manduca + cover pentru Manduca

Coverul este de minune. Nu știu cine îl produce - Mihaela știe, ea se ocupă :) dar este minunat. Chiar ține de cald.

 

 Maria este foarte fericită când vede Manduca, știe că e rost de plimbare.

3. Plăți de utilități. Cum din păcate România se îndreaptă cu pași repezi către finele Evului Mediu, sau cel puțin unele orașe de prin România, instituțiile unde îți faci plățile la utilități, băncile etc nu folosesc rampe pentru persoane cu handicap sau cărucioare pentru bebei. Prin urmare Manduka a devenit aproape indispensabilă în astfel de cazuri.

Cu alte cuvinte chiar am scos untul din Manduca noastră. Este unul dintre primele lucruri care se pune în mașină când suntem pe picior de plecare pe distanțe mai lungi sau mai scurte. Chiar nu ne lipsește. Iar când se întâmplă, din varia motive să o uităm, facem cale întoarsă, fără doar și poate.